am avut neplacuta experienta de a suferi… din nou de o teribila faringita. din nou. iarasi. de parca nu ii simteam mirosul de putrefactie tampa. stiind, constiind, rationand ca nu trebuie sa faca nimic , doar sa astepte pentru ca eu ma voi arunca din nou in bratele sale pervertite.
din nou.
e sublim sa ai gatul atat de inflamat incat sa nu iti poti inghiti propria saliva. e decadent si vulgar din partea mea sa iti pictez o asemenea imagine. ma doare direct in ligamentul colateral ulnar.
partea si mai ridicola a fost ca toata harababura s-a intamplat noaptea.
Iubitul meu iubit era bosumflici. ajutor din partea lui = zero barat.
din nou.
intr-un moment de febra febrila si de nervi nervosi am inceput sa tremur de furie (sper caci caderea nervoasa nu vreau sa o am pana la 20 de ani) si mi-am zis simplu. pur. usor. imediat. rezolvant. Vreau la mama.
Ea era raspunsul meu.
Vine radiatia UV peste mine , imi prajeste pielea, dau in cancer, mai am 6 luni de trait.
Vreau la mama.
din nou
Nu mai pot sa respir, imi simt mucoasa de pe faringe iritata, nu am inhalatorul langa mine, nu am miofilin sa-mi bag in vena.
Vreau la mama
din nou
Merg in frig, mai am 200 de metri pana la autobuz, raman fara suflu, fara putere, fiecare respiratie imi ingheata la contactul cu mediul exterior- care din nefericire e tangential cu fularul pe care il port nu atat de strategic in jurul gatului. o mazga de aer condensat, saliva si orice altceva poate sa fie in aerul poluat de bucuresti se aduna acolo.
Vreau la mama.
din nou
O sa cresc.
O sa mor in cativa ani.
Vreau la mama.
Vreau in mortii mei la mama.
